De foarte multe ori ma gandesc ce placuta ar fi viata daca nu am avea parte de atatea dezamagiri. Dezamagirea aduce odata cu ea frustrare, regrete si uneori chiar rani profunde. Pe masura ce ne maturizam, descoperim ca pana si persoana de la care nu te astepti sa te dezamageasca vreodata, probabil o va face.

E dureros cand esti dezamagit, insa si mai dureros este cand ai ajuns tu sa fii o dezamagire pentru tine si pentru altii...si cand se intampla asta, esti tentat sa dai vina pe toti ceilalti, mai putin pe tine. Mi-am dorit de atatea ori sa schimb imprejurarile in care ma aflu, dar am inteles ca Dumnezeu a ales sa ma schimbe pe mine in mijlocul imprejurarilor...ca uneori umilinta te ajuta sa cresti pe scara valorilor si mandria iti este calcata in picioare ca mai apoi sa poti fi mandru de schimbarile majore din viata ta...chiar daca lectia a fost usturatoare.

  Am ales sa fiu eu la" volanul vietii mele" si am sfarsit cu multe rani pe suflet si trup in urma naivitatii si increderii absolute in oamenii de langa mine. M-am bazat pe fortele mele proprii, care s-au dovedit slabe, nesigure si trecatoare.

Se pare ca vremurile noastre sunt bantuite de o maladie ciudata, o boala cronica ce vizeaza sufletul...valorile se schimba si adevarul este inlocuit cu minciuna, pasiunea cu placerea, bunatatea e considerata slabiciune, dragostea ceva usor de cumparat iar egoismul ocupa un loc de cinste...si din pacate nu e un scenariu de film, ci o realitate cu care ne confruntam fiecare dintre noi. Am adormit cu totii crezand ca toate aceste schimbari sunt normale, o evolutie absolut obligatorie a societatii in care traim. Treji sau adormiti, in fata noastra se intinde eternitatea...si daca ne-am lasat cuprinsi de somn, ar trebui sa ne trezim!


Viata e placuta daca avem alaturi de noi si prieteni care sa ne ajute sa trecem peste momentele grele si care ne sunt alaturi atat la bine cat si la rau